De cate ori ma urc intr-un tren personal, ma cuprinde un sentiment ciudat, de fericire, oricat de jegos ar fi acesta, pentru ca simt ca ma duce acasa...
Nu ma folosesc de fotografie pentru o simpla reproducere a lumii din universul vizbil. Incerc sa transmit si sentimentele pe care le traiesc in acel moment.
Am ajuns la fotografie printr-un proces de evolutie, in incercarea mea de a comunica intr-un fel sau altul cu lumea din jur.
Imi place sa ma joc cu lumina; iubesc lumina calda din amurg, cand obiectele descriu umbre ciudate.
No comments:
Post a Comment